Ce înseamnă executarea silită

KRUK România a încurajat şi promovat în permanenţă soluţiile amiabile de plată printre clienţii cu datorii. Totuşi, atunci când încercarea noastră de comunicare amiabilă eşuează, încercăm să recuperăm datoria pe căi juridice, prin executare silită.

Procedura de executare silită

Executarea silită este o procedură care, potrivit normelor legale româneşti, poate începe doar în baza unui titlu executoriu. Procedura poate să fie iniţiată legal atunci când un client cu datorii refuză să facă o plată sau chiar atunci când acesta se află în imposibilitate de plată. Concret, executarea silită poate fi iniţiată atunci când persoana supusă procedurii are datorii, precum ratele la bănci neplatite timp îndelungat sau un număr mare de facturi la un furnizor de utilităţi, de exemplu.

Executarea silită este realizată prin intermediul executorilor judecătoreşti, care intervin pentru a recupera sumele de bani datorate pentru împrumuturi restante, ori pentru bunuri sau servicii neachitate la scadenţă.

Mai mult decât atât, potrivit Noului Cod de Procedură Civilă, Art. 628 alin. (1), pot fi executate silit:

• obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani;
• predarea unui bun sau dreptul de folosinţă al acestuia;
• desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări.

Legal, procedura de executare silită este reglementată în Cartea a V-a. Despre executare silită din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 622- art.1064.

Executorul judecătoresc poate să demareze executarea silită doar la cererea creditorului, în baza unui titlu executoriu, un document care conţine informaţii cu privire la creanţele neachitate la momentul scadenţei. Titlul executoriu poate fi:

• contract de credit;
• hotărâre judecătorească.

Părţile şi participanţii la procedura de executare silită

În dosarul de executare silită în discuţie intră două părţi:

• creditorul care are de recuperat anumite sume de bani;
• clientul cu datorii, care poate fi persoană fizică sau juridică.

Pe de altă parte, participanţii la procedură sunt amintiţi în Art. 644 Noul Cod de Procedură Civilă, ca fiind:

• cele două părţi mai sus menţionate;
• terţii garanţi;
• creditorii intervenienţi;
• instanţa de executare;
• executorul judecătoresc;
• Ministerul Public;
• agenţii forţei publice;
• martorii asistenţi;
• experţii;
• interpreţii;
• alţi participanţi, în funcţie de cum prevede legea.

Bunuri care pot fi executate

În ceea ce priveşte creanţele, în practica judiciară se poate vorbi despre următoarele tipuri de executare silită:

• a bunurilor mobile: în această situaţie, obiectul procedurii poate fi o maşină, obiecte de artă, bijuterii valoroase sau orice alt bun pe care îl deţine clientul cu datorii şi care poate fi mutat dintr-un loc în altul. Bunurile mobile pot fi executate prin sechestrare (procedura se instituie prin proces verbal), în vederea valorificării ulterioare, pentru a se recupera creanţele;
• a bunurilor imobile: în acest caz, executarea are ca scop valorificarea unui apartament, casă sau teren, pentru a recupera creanţele. Este important de menţionat că executarea silită a bunurilor imobile (executare imobiliară) poate să presupună vânzarea în totalitate a bunurilor sau o parte;
• prin poprire – în acest caz sunt supuse executării silite veniturile şi disponibilităţile băneşti în lei şi în valută, titlurile de valoare. Acest tip de executare se poate realiza asupra conturilor bancare ale persoanei fizice sau juridice datornice, de asemenea, şi prin popriri de la terţe persoane.

Prin urmare, pentru a se recupera o datorie se pot executa bunuri mobile, bunuri imobile, veniturile şi alte titluri. Veniturile lunare urmărite în cadrul procedurii sunt, de regulă, cele obţinute de la locul de muncă.

Un executor nu va putea să reţină toţi banii persoanei executate, ci o treime de salariu, dar dacă persoana executată silit mai are si alte datorii pe care nu le-a achitat şi i se face poprire (poate fi vorba despre o pensie alimentară, un credit neachitat etc), limita pe care executorul o poate urmări este de cel mult jumătate din salariu. Pe de altă parte, dacă venitul persoanei cu datoriieste mic decât cuantumul salariului minim net pe economie, i se poate reţine doar ce depăşeşte 50% din salariul mimim pe economie.

Bunuri care nu pot fi executate silit niciodată

Există şi bunuri sau venituri care, potrivit legii, nu pot fi executate niciodată. Aceste venituri şi bunuri includ:

• ajutoarele de şomaj şi banii din pensii private;
• sumele destinate tratării sau diagnosticării diferitelor afecţiuni, prevăzute în mod legal;
• totodată, nu pot fi executate silit nici sumele necesare datornicului şi persoanelor pe care le are în întreţinere, pentru a susţine o formă de învăţământ obligatorie, precum nici sumele de bani necesare începerii şi continuării studiilor postliceale, universitare şi postuniversitare;
• nu se vor executa silit nici ajutoarele de deces, despăgubirile pentru daunele provocate prin vătămare corporală şi prin moarte;
• compensaţiile pentru desfacerea contractului de muncă sunt, de asemenea, venituri care nu se pot executa;
• nu este etic şi nici legal să se execute silit bursele de studii sau diurnele, sumele necesare asigurării traiului decent, hranei, transportului, sănătăţii şi nevoilor locative, precum şi altor nevoi ale debitorului şi persoanelor aflate în întreţinere;
• nu în ultimul rând, nu se pot executa silit alimentele necesare datornicului şi persoanelor pe care le are în întreţinere şi nici bunurile ce servesc la exercitarea ocupaţiei şi profesiei debitorului în condiţiile Codului de procedură Civilă.

De asemenea, vor rămâne în posesia clientului cu datorii şi nu se vor executa silit bunurile de uz casnic, mobilier şi alte similare, necesare datornicului şi familiei sale, pentru a putea să aibă un trai decent. Nu fac obiectul executării silite nici obiectele de cult şi nu se vor executa silit nici scrisorile, fotografiile şi tablourile de familie, vehiculele sau combustibilul necesar calculat pentru trei luni de iarnă.

Cum începe procedura şi ce paşi include

Atunci când procedura de executare silită este iniţiată, obligatoriu clientul cu datorii este anunţat prin intermediul unei somaţii ca este supus acesteia. Rolul somaţiei este acela de informare a clientului cu datorii, precum şi de a-i oferi posibilitatea de a achita sumele restante în 15 zile, înainte de începerea vânzării bunurilor şi blocarea conturilor bancare propriu-zisă.

Această procedură începe numai la cererea creditorului care are bani sau alte bunuri de recuperat de la debitor şi nu le poate obţine altfel. Dacă respectivul creditor are deja un titlu executoriu, atunci se vor sări anumiţi paşi din procedura de executare silită - în cazul contractelor de credit, de exemplu. Clienţii cu datorii trebuie să ştie că inclusiv contractele de credit încheiate online sunt titluri executorii, conform Deciziei nr. 23/14.10.2019 pronunţată de ICCJ, cu anumite excepţii.

Legea dispune ca executarea silită să se poată face doar în cazul unor creanţe certe (când existenţa sa rezultă din titlul executoriu), lichide (când obiectul acesteia este determinat sau determinabil) şi exigibile (când a ajuns la scadenţă). Prin urmare, existenţa acestora s-a dovedit prin titlu executoriu, obiectele acestora sunt determinate sau titlul executoriu permite stabilirea lor, obligaţia persoanei datoare a ajuns la termenul scadent sau împrumutatul nu are beneficiul termenului de plată. 

Procedura poate să înceapă în momentul în care cererea de executare silită este depusă de către creditor. Cererea se depune fie personal, fie prin reprezentant legal sau convenţional, conform Noului Cod de Procedură Civilă, la biroul executorului judecătoresc, sau se transmite prin fax, poştă, curier sau poştă electronică, în condiţiile confirmării primirii acestei cereri.

Cererea trebuie să conţină numele şi prenumele debitorului, adresa, denumirea şi sediul creditorului precum şi a debitorului, bunurile sau prestaţia datorată, dar şi modalităţile de executare solicitate de creditor. Nu în ultimul rând, cererea trebuie să includă dovada achitării taxelor de timbru şi înscrisurile prevăzute de lege.

Principalii paşi ai procedurii includ:

• achitarea taxei de timbru judiciară în valoare de 20 de lei şi trimiterea sau predarea personală a cererii de executare silită în cadrul biroului executorului judecătoresc competent;
• deschiderea dosarului de executare de către executor după primirea cererii. Executorul va solicita şi aprobarea acestei executări de către o instanţă de executare, în maxim 3 zile de la înregistrarea cererii de executare;
• cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează în termen de maxim 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanţă,
• în urma soluţiei instanţei de admitere a încuviiţării executării silite urmează înştiinţarea şi somarea clientului cu datorii de către executor de a-şi îndeplini obligaţiile de plată pentru a evita continuarea executării, în termen de maxim 15 zile;
• continuarea procedurilor de executare silită în cazul în care clientul cu datorii nu efectuează plata în 15 zile.

Conţinutul cererii de executare silită

Cererea de executare conţine următoarele informaţii importante:

• datele creditorului care includ nume, prenume, domiciliu şi sediul companiei pe care o reprezintă;
• datele clientului cu datorii, care includ nume, prenume, domiciliu şi sediul companiei pe care o administrează sau la care lucrează.

Se va menţiona, de asemenea:

• obiectul creanţei şi valoarea acesteia;
• modalităţile de executare silită;
• semnătura reprezentantului convenţional al solicitantului.

La cerere se ataşează şi dovada achitării taxei de timbru şi titlul executoriu, care poate fi o hotărâre judecătorească definitivă sau un contract încheiat cu datornicul care să ateste obligaţiile acestuia.

Contestaţia la executare

Clientul cu datorii are posibilitatea de a contesta dosarul de executare şi de a solicita suspendarea executării silite în termen de 15 zile de la primirea somaţiei, plătind o cauţiune (suma de bani care are valoarea unei garanţii) sau de a face o contestaţie pe care o va depune la judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul acestuia. Conform legii, admiterea contestaţiei poate să determine anularea actului de executare, îndreptarea actului sau încetarea executării silite.

Conform Codului de Procedură Civilă, această contestaţie de executare se face la instanţa de executare, judecătoria în a cărei circumscripţie are, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului sau în situaţia în care sediul debitorului nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul creditorului. Există şi posibilitatea solicitării suspendării executării, însă în acest caz fiind necesară plata cauţiunii.

Până la rezolvarea completă a contestaţiei, creditorul poate depune o cerere de suspendare a executării silite. În cazul în care moştenitorii clientului cu datorii sunt minori, executarea silită este reluată numai atunci când va fi numit un reprezentant legal.

Cum se poate evita executarea silită

Executarea silită se poate evita de către clienţii cu datorii prin efectuarea plăţilor voluntare pe tot parcursul procedurii de recuperare, fiind astfel amânată executarea silită. De asemenea, demararea executării silite se poate negocia în prealabil prin oferirea unui acord de reducere clientului prin intermediul căruia se doreşte acordarea unei reduceri în cazul plăţii integrale a datoriei.

Le recomandăm clienţilor cu datorii să evite să ajungă în pragul executării silite, să îşi gestioneze mai bine banii şi să nu se supună unor obligaţii financiare dacă nu sunt siguri că nu le creează probleme, să îşi calculeze bine bugetul şi să facă mai puţine datorii.

Cine plăteşte cheltuielile implicate în procedura de executare silită

Procedura de executare implică şi unele costuri: taxa de timbru, onorariul executorului judecătoresc şi al avocatului creditorului şi cheltuielile de transport la domiciliul sau la sediul clientului cu datorii. Aceste cheltuieli sunt suportate de cel care cere executarea, dar în final vor fi recuperate de executorul judecătorescde la persoana executată silit.

Când încetează procedura de executare silită

Procedura de executare încetează în cazul în care:

• creditorul renunţă de bunăvoie la executare;
• bunurile juridice lichidate nu sunt suficiente pentru recuperarea datoriei sau sunt imposibil de valorificat;
• datoria a fost recuperată sau între clientul cu datorii şi creditor a fost încheiată o tranzacţie;
• a fost desfiinţat titlul executoriu sau a fost anulată executarea.

În această secţiune sunt prezentate mai multe detalii despre cum ajuta clienţii cu datorii să evite executarea.